Nu „te pot citi", ci te-au citit
Restul tool-ului măsoară permisiunea: dacă robots.txt îi lasă să intre și dacă firewallul nu-i oprește. E o predicție. Logul de acces e dovada de după: care bot a venit, când, pe ce pagini și ce a primit înapoi.
Diferența contează pentru că un site poate lăsa boții să intre și să nu fie vizitat niciodată — iar din exterior cele două situații arată identic.
Trage aici fișierul de log
sau
.log, .txt, .csv, .json sau .gz
Fișierul tău e citit în browser și nu se trimite nicăieri — nu există server care să-l primească. Poți verifica în tabul Network: nicio cerere nu pleacă când îl încarci.
N-ai unul la îndemână? Descarcă un log de exemplu și încarcă-l aici — 14 zile de trafic, cu un motor blocat de firewall printre ele.
De unde iei fișierul
- cPanel (majoritatea găzduirilor de WordPress)
- Metrics → Raw Access. Descarci arhiva pentru domeniu; e un .gz, se încarcă direct aici.
- Plesk
- Websites & Domains → Logs → Access logs, buton de download.
- Server propriu cu Nginx
- /var/log/nginx/access.log, plus arhivele access.log.1, access.log.2.gz și așa mai departe.
- Server propriu cu Apache
- /var/log/apache2/access.log pe Debian și Ubuntu, /var/log/httpd/access_log pe RHEL.
- Cloudflare
- Exportul de loguri brute (Logpush) e disponibil pe planurile plătite. Pe planul gratuit ai doar agregate în panou, nu fișierul.
- Vercel, Netlify și platformele serverless
- Log drain sau exportul din panou. Dacă nu ai acces, folosește logul de la CDN-ul din față.
Cere-i găzduirii „logul de acces brut" dacă nu-l găsești. Nu e nevoie de setări speciale: se scrie automat pe orice server web.
Fișierul nu pleacă nicăieri
Logul conține adresa IP a fiecărui vizitator al tău. Dacă l-am primi pe server, ai trimite date personale ale clienților tăi unei terțe părți — adică nouă.
De-aia citirea se face integral în browser, fără nicio cerere de rețea. Poți verifica singur, în tabul Network al browserului.